Problema învăţămîntului românesc e învăţămîntul românesc, nu Traian Băsescu.

Cea mai mare parte a Apelului analizează şi denunţă mascarada din spatele aşa zisei Universităţi Spiru Haret. Cazul Univeristăţii Sapiru Haret e parte a enormei escrocherii care ţine loc de învăţămînt, în România. Semnatarii Apelului ştiu bine ce ştiu. În mare parte, e vorba exact de oamenii care ar fi trebuit să dea direcţia culturală şi academică a României. Această funcţie vitală a fost, pur şi simplu, sustrasă de o clică de învîrtiţi şi transformată în fabrică de bani. Educaţia e, peste tot în lume, produsul unei elite sau nu e deloc. În cazul nostru, nu e deloc. Procesul care a distrus învăţămîntul e procesul care a distrus toate formle de cultură instituţională şi viaţă publică în România. O reţea de impostori bine plasaţi în comunism a preluat, sub protecţie politică, instituţiile de stat sau a născocit, repede, un sector aparent privat. Justiţia a fost, de pildă, infiltrată de somităţile lumii comuniste care s-au baricadat, apoi, în numele şi în spatele normleor democratice garante ale independenţei justiţiei. Sectorul economic privat a fost „iniţiat” de profitori care mulg contracte cu statul, în timp ce vorbesc de „piaţa liberă” şi „concurenţă”. Învăţămîntul e, practic, noua Justiţie care e, la rîndul ei, fostul Capitalism românesc.

Învăţămîntul a fost infiltrat de impostorii vechiului regim, pe două căi. În sectorul de stat, mai ales în provincie, au apărut instituţii noi, după schema „Cătunul şi Universitatea”. Au mai rămas puţine localităţi electrificate care nu sînt şi Centre Universitare. Însă adevărata lovitură a venit odată cu plăsmuirea învăţămîntului privat, mai precis, odată cu fabricarea unei cooperative care cumpără protecţie politică şi face profit din vînzarea de diplome fără valoare. Mecanismul e simplu: diverşi Bondrea au obţinut,de la cunoştinţe plasate în aparatul de stat, aprobările necesare pentru înfiinţarea de Universităţi. Apoi, au recrutat studenţi, prpunîndu-le un tîrg atrăgător: nu daţi examen de admitere, nu daţi, la drept vorbind, nici un examen serios cîtă vreme sînteţi studenţi dar plătiţi taxe. Masa de studenţi a fost pusă la dormitat, în timp ce programa a luat-o razna, multilpicînd numărul cursurilor şi, fireşte, nevoia de „cadre” universitare. În spaţiul astfel creat, au fost poftiţi politicieni, magistraţi, oameni publici care au înţeles repede tîrgul: voi ne daţi bani, noi vă asigurăm protecţia politică. Recapitulînd, armate de studenţi au plătit taxele şi armate de profesori „strategici” au promovat armatele de studenţi. La sfîrşit, norodul studios s-a pomenit cu o diplomă. Profesori nuli, au furnizat o diplomă nulă care împinge spre un post plătit cu un salariu valid, într-o ţară invalidă. Schema poate fi redusă la formula: părinţii plătesc diplome iar Universitatea plăteşte o taxă de protecţie politică echvalentă cu salariul „profesorilor”.

Rezultatul e o masă de tineri a căror ignoranţă a fost perfect conservată. Ei vor asigura mediocritatea vieţii profesionale viitoare a României.

Blog: Traian Radu Ungureanu