Cristian Orgonas (Khris.ro) considera ca traficul unora dintre aceste bloguri a devenit destul de mare, astfel incat, vrand-nevrand, presa “serioasa” nu le mai poate trece cu vederea. “Cu toate acestea, exista o reticenta din partea ziaristilor in a cita blog-urile ca surse, acestea fiind considerate surse neserioase de informare. C.T. Popescu a spus, la un moment dat, ca blogger-ii fac orice, numai presa nu. Si Tuca a fost de aceeasi parere. Spre deosebire de SUA, in Romania termenul de blogger este inca unul destul de exotic, insa cu timpul se va schimba aceasta perceptie”, ne-a spus Orgonas.

Pe langa impresia cum ca presa considera doar hartia drept suportul jurnalismului adevarat, A.D. Manole (Balonul imobiliar) mai vede o piedica in abordarea blogger-ilor cu seriozitate in colectia de frivolitati de pe internet. “Era normal ca acestea sa nu fie luate in seama. In plus, internetul insusi a patruns mai greu la noi, pasul decisiv facandu-se abia in momentul in care marii operatori de comunicatii au inceput sa ofere la pachet telefonie si internet broadband”, argumenteaza Manole.

Dar nu toata presa reactioneaza in cor. Blogger-ii sustin ca, in vreme ce printul ramane in continuare reticent, online-ul este cel mai deschis in includerea lor in circuitul informatiilor economice. “Ziarele care se cred “serioase” nu preiau infeormatii de pe blog-uri pentru ca nu cred ca sunt credibile. De exemplu, am scris ca ING se va retrage din programul “Prima Casa” inainte de a se anunta oficial si chiar i-am anuntat pe unii ziaristi. Acestia insa nu au vrut sa publice pentru ca nu au fost lasati de sefi. Dar daca exista o reticenta in presa scrisa, in online lucrurile stau mult mai bine”, sustine Ion Radu Zilisteanu (Reflectii economice)

Blogger-ii sunt constienti, in aproape unanimitate, ca valul lor a fost ridicat de criza, dar, in ceea ce priveste sfarsitul ei urmat eventul si de sfarsitul suprematiei in trafic a blog-urilor, parerile sunt impartite. “Exista un revers al medaliei. Pe masura ce criza scade in intensitate, scade si numarul celor care temporar au devenit cititori ai blog-urilor economice. Blogurile puternice din SUA se confrunta in acest moment cu o scadere destul de serioasa a traficului din cauza faptului ca, incet-incet, lucrurile reintra in normal. La noi va mai dura o vreme, asa ca mai avem ceva timp la dispozitie pentru a ne consolida notorietatea si in presa mare”, subliniaza Orgonas.

Pe de alta parte insa, “Nu cred ca va trece valul blog-urilor economice dupa trecerea crizei. Aceasta din urma e deja o lectie pentru populatie fata de elanul consumului si a cheltuirii viitorului in prezent prin intermediul creditelor. De aceea cred ca blog-urile vor functiona ca o rampa pentru consultanta”, argumenteaza Zilisteanu.

Articol de Dragos Mihnea – Banii Nostri

Dar sa lasam lucrurile urate si sa ne concentram pe jurnalul de calatorie. Soare, frumos, masina decapotata, albumul Queen – Greatest Hits, vantul care-ti trece prin plete… (la ultima nu e cazul meu). Ajungem la Giurgiu. In acest oras exista 2 retaurante pe malul Dunarii si vreo doua pizzerii in oras. Liviu sustinea ca al doilea nu e restaurant ci nu stiu ce oficiu portuar. Acuma… E prima data cand am vazut oficiu portuar pe care scrie Trattoria si organizeaza nunti cu lautari. Pentru ca de problema asta ne-am lovit! La cele doua restaurante, NUNTI nenica! Manele! Nu era de stat. Scurta baie de multime, poze, strangeri de membre superioare, plecam. Nu inainte de a intreba unde am putea merge. Raspunsul “La restaurantul prieteniei!”. Oooooo! Ce fericit am fost! Ma stiti ca sunt pacifist… Am ajuns in locul in care trebuia sa fie restaurantul. Prostituate si cativa cocalari.

In acest context, m-am declarat amarat complet: “Am venit 60 de kilometrii ca sa mancam peste…” Tot Liviu, cu un umor pe care matele mele chiorainde nu l-a gustat, a spus : “Pai n-or avea vreun Mc Donald’s sa luam cate-un Fish Mac?” Dupa cateva referinte, in gand, la mama si neamurile lui, am fost loviti de inspiratie. SA MERGEM LA RUSE!!! IN BULGARIA!

Recunosc, mi-era teama. Eu sunt omul cu spaima de avion si, din aceasta cauza, in afara unei excursii la 13 ani in Ungaria si alta la 14 in Grecia, n-am fost nicaieri. Asadar n-am depasit granitele patriei din copilarie. Plecam spre vama, ajungem. Ne salutam si ne zambim cu vamesii romani, trecem podu’ si ajungem la bulgari. “Bona sara. Buletin. Drum bun. Hai pa!”

“Hai pa” ? Baaaiiiiii castravecior in otet… In fine. Intram in Bulgaria. Am uitat sa va spun ca am oprit sa schimbam lei in leva dar n-am gasit decat euro.

Noapte. Bulgaria. Ma si vedeam descoperit de Lazarus in 7 valize plutind pe Dunare. Mana cereasca as fi fost pentru Diaconescu. Cazul Elodia era istorie! Asta e! N-a fost sa fie. Am avut si avantajul ca in seara asta eram alaturi de cineva care a fost de nenumarate ori in Afganistan sau Gaza si marti pleaca in Irak! Oameni nebuni…

Ce m-a frapat la bulgari? Masinile! Saracie fara margini! Niste vechituri aduse cu forta din Germania. Cinstit vorbind, la nivelul de trai din Romania, tot cam pe-acolo ar trebui sa ne situam. Dar romanu’ manaca salam victoria ca sa puna benzina in masina de 20000 de euro luata pe creditul care e juma de salariu. Cat despre drumurile din Ruse. Noi suntem fitza frate!

Ajungem intr-un final la un restaurant. Comandam de baut (am baut cea mai tare apa minerala din viata mea – Kinley, la noi n-am vazut) si am luat cate o salata bulgareasca (banal…) si cate o portie de peste alb. Aveam un oarecare sentiment de nesiguranta ca nu ma cunostea nimeni si eram la 11 jumate noaptea la vecinii nostri raketzi. Dar punandu-mi problema ca nu ma cunoaste nimeni, am ajuns la concluzia ca asta-mi permite sa ma joc.

Si uite-asa, dindr-o data, pojghita de civilizatie de pe mine a cazut si am inceput sa ma distrez intr-un fel bizar. Ma amuza teribil sa intreb cu voce tare : “Ceva de fu..t pe-aici? Poate doamna bruneta…” plus tot felul de cuvinte nelalocul lor. Sunt constient de umorul indoielnic dar te pui cu imbecilu’ nedus peste hotare in viata lui? Se mira si el, se bucura… Glumele au incetat brusc cand un picol ne-a intrebat in romaneste: “Va mai aduc ceva?”

Picolul era foarte tare. Studiaza la Conservatorul din Cluj, vrea sa devina dirijor si sa conduca filarmonica din Ruse. Da! Ruse are filarmonica! Care e lipita de carciuma in care baiatul asta e picol. Asta e o lectie de viata… Oare Casuneanu sau Poponet au aflat despre astfel de lectii?…

Picolul m-a facut sa-mi si tremure chilotii cand am auzit ca-i spunea ceva unei prietene si a aratat cu mana spre gat intr-un gest evident. Am inteles ca e vorba de taiat beregati si i-am somat sa plecam dracului de-acolo. Au ras si mi-au zis ca omul arata ca nu mai stiu ce “le-a ajuns pana-n gat”.

A mai fost o faza la masa. AM descoperit in salata bulgareasca o pardalnica de maslina fara sambure si care n-avea nicio gaura prin care sa fi fost extras. L-am studiat pe toate partile, ne-am holbat si, intr-un final, am zis ca poate bulgarii scot samburii prin metempsihoza. Faza nasoala e ca cei de la alte mese se uitau la noi si-si ziceau: “Ia uite-i ba pe romanii aia. Vai de capu’ lor. Nici n-au mai vazut masline!”

Pe drumul de intoarcere ne-am ratacit. Am oprit pe marginea drumului si am intrebat doi pusti.

Intr-un final am ajuns iarasi la vama bulgareasca unde am platit taxa de pod. Imi venea sa-i intreb: “Da’ daca tot luati atatia bani, de reparat cine pana il repara? Mama?! Nu poate saraca! E in concediu!”

La vama romaneasca am multumit inca o data lui Dumnezeu ca dau peste oameni cu umor. Ca daca ala de la vama cu care am avut un schimb de replici n-avea umor, ne controla si-n gaura…de esapament. Schimbul de replici a sunat asa : “Opaaaaaaa! Nu va mai place in Romania?!” “Ba da! Dar venim sa luam cocaina de la astia. La Bucuresti e mai scumpa…”

Blog: Mihai Bendeac

După ce a organizat un drive-test internaţional (impresii de la acesta pot fi citite în noul număr al revistei Promotor) în care maşina a rămas camuflată iar ziariştii au avut interdicţia de a fotografia interiorul, BMW a lansat în sfârşit o super galerie foto şi o serie de informaţii despre noul X1.

Producătorul german a decis să concureze şi în segmentul SUV-urilor compacte, direct cu Toyota RAV4 şi Volkswagen Tiguan, noul BMW X1 venind în această clasă pentru a crea deja un segmenet premium.

Prezentat iniţial la Salonul Auto de la Paris de anul trecut sub forma lui Concept X1, noul BMW X1 nu ne pregăteşte prea multe surprize în materie de design, nici exterior, nici interior. Totul pare familiar.

Construit pe platforma tehnică oferită de Seria 3, BMW X1 se apropie totuşi ca dimensiuni de X3, fiind cu doar 11 cm mai mic, cu o lungime totală de 4,454 metri. În portbagaj capacitatea totală poate fi mărită de la 420 la 1350 de litri atunci când bancheta spate este rabatată.

Lansarea va avea loc în toamna acestui an, cu patru motoare, şi în premieră pentru gama X, va exista posibilitatea unei transmisii doar pe roţile din spate. Varianta diesel de 2.0 litri va avea 143, 177 sau 204 CP, singurul benzinar disponibil la lansare fiind un 3.0 litri de 258 CP, urmând să fie acompaniat în viitor şi de propulsoare cu patru cilindri.

Sursa: Promotor

Accesati Prima Pagina pentru alte articole similare.

Reîntoarcerea Cameliei Potec are ceva epic, dar nu va fi marcată cu lauri în analele sportului. Merită totuşi povestită pentru cei care vor din cînd în cînd şi altceva decît declaraţiile sulfuroase ale preşedinţilor de club din Liga I. Drumul a fost presărat de îndoială şi neîncredere. A fost încărcat cu mii de hectolitri de apă, deasupra cărora campioana olimpică de la Atena a ieşit convinsă că o carieră în sport se opreşte atunci cînd vrea omul, nu cronometrul. În bazine apăruseră între timp amazoane mai musculoase şi mai tinere. Fete care nu trebuie să plece în exil pentru a se putea antrena.

Camelia Potec şi-a învins la Roma mai multe adversare. Victoria cea mai complicată a fost aceea împotriva decepţiei de la Beijing, momentul în care părea că toate sacrificiile fuseseră degeaba. Olimpiada în spatele căreia nu se vedea decît deşertul. Minune, după un kilometru şi jumătate, totul a căpătat un sens. Un combinezon roz antrenat în Franţa se încăpăţînează să înoate pentru România. Şi cîştigă o medalie de bronz la Mondiale. Este a ei. Numai a ei. Nu încercaţi să i-o confiscaţi cu expresii gonflabile şi mită electorală!

Blog: Cristian Geambasu

Problema învăţămîntului românesc e învăţămîntul românesc, nu Traian Băsescu.

Cea mai mare parte a Apelului analizează şi denunţă mascarada din spatele aşa zisei Universităţi Spiru Haret. Cazul Univeristăţii Sapiru Haret e parte a enormei escrocherii care ţine loc de învăţămînt, în România. Semnatarii Apelului ştiu bine ce ştiu. În mare parte, e vorba exact de oamenii care ar fi trebuit să dea direcţia culturală şi academică a României. Această funcţie vitală a fost, pur şi simplu, sustrasă de o clică de învîrtiţi şi transformată în fabrică de bani. Educaţia e, peste tot în lume, produsul unei elite sau nu e deloc. În cazul nostru, nu e deloc. Procesul care a distrus învăţămîntul e procesul care a distrus toate formle de cultură instituţională şi viaţă publică în România. O reţea de impostori bine plasaţi în comunism a preluat, sub protecţie politică, instituţiile de stat sau a născocit, repede, un sector aparent privat. Justiţia a fost, de pildă, infiltrată de somităţile lumii comuniste care s-au baricadat, apoi, în numele şi în spatele normleor democratice garante ale independenţei justiţiei. Sectorul economic privat a fost „iniţiat” de profitori care mulg contracte cu statul, în timp ce vorbesc de „piaţa liberă” şi „concurenţă”. Învăţămîntul e, practic, noua Justiţie care e, la rîndul ei, fostul Capitalism românesc.

Învăţămîntul a fost infiltrat de impostorii vechiului regim, pe două căi. În sectorul de stat, mai ales în provincie, au apărut instituţii noi, după schema „Cătunul şi Universitatea”. Au mai rămas puţine localităţi electrificate care nu sînt şi Centre Universitare. Însă adevărata lovitură a venit odată cu plăsmuirea învăţămîntului privat, mai precis, odată cu fabricarea unei cooperative care cumpără protecţie politică şi face profit din vînzarea de diplome fără valoare. Mecanismul e simplu: diverşi Bondrea au obţinut,de la cunoştinţe plasate în aparatul de stat, aprobările necesare pentru înfiinţarea de Universităţi. Apoi, au recrutat studenţi, prpunîndu-le un tîrg atrăgător: nu daţi examen de admitere, nu daţi, la drept vorbind, nici un examen serios cîtă vreme sînteţi studenţi dar plătiţi taxe. Masa de studenţi a fost pusă la dormitat, în timp ce programa a luat-o razna, multilpicînd numărul cursurilor şi, fireşte, nevoia de „cadre” universitare. În spaţiul astfel creat, au fost poftiţi politicieni, magistraţi, oameni publici care au înţeles repede tîrgul: voi ne daţi bani, noi vă asigurăm protecţia politică. Recapitulînd, armate de studenţi au plătit taxele şi armate de profesori „strategici” au promovat armatele de studenţi. La sfîrşit, norodul studios s-a pomenit cu o diplomă. Profesori nuli, au furnizat o diplomă nulă care împinge spre un post plătit cu un salariu valid, într-o ţară invalidă. Schema poate fi redusă la formula: părinţii plătesc diplome iar Universitatea plăteşte o taxă de protecţie politică echvalentă cu salariul „profesorilor”.

Rezultatul e o masă de tineri a căror ignoranţă a fost perfect conservată. Ei vor asigura mediocritatea vieţii profesionale viitoare a României.

Blog: Traian Radu Ungureanu

Dincolo de asta, operatorii si toate rotitele sistemului – ghizi, soferi, receptioneri – trateaza grupurile ca pe niste baloturi pe care le incarca dintr-o parte in alta. Grupul este injectat cu ingrasaminte culturale, uite colo o biserica, colo un monument, dar haideti repede ca o sa cada soarele si pierdem partea cea mai interesanta, hai faceti poze, hei, hei, lasa suvenirurile acum; avem maine 2-3 ore si pentru suveniruri. De multe ori turistii sunt transpirati si debusolati la sfarsitul zilei, incurcand vreun ctitor de manastire cu un guvernator roman care a inecat o provincie intr-o baie de sange.

Nimic nu se sedimenteaza, nu e timp de reflectie, se apropie seara si grupul e obosit, nici vorba de prea multa distractie pentru ca maine la opt se da adunarea si trebuie sa fim cu totii pregatiti in fata receptiei cu burtile burdusite de micul dejun continental, gata sa mai exploram vreo pestera, un munte sau vreun sit arheologic din care n-o sa intelegem nimic.

Blog: Tudor Chirila

L-am văzut pe Sorin Oprescu la Ion Cristoiu şi recunosc că mi-a plăcut. Mi-a amintit de Traian Băsescu în 2004, adică un politician sigur pe el, cu un mesaj clar (al lui Oprescu legat de candidatura sa ca independent de stânga împotriva unui preşedinte jucător, de care românii sunt dezamăgiţi).

Mai ţineţi minte retragerea teatrală a lui Theodor Stolojan şi lansarea candidaturii actualului preşedinte? Traian Băsescu a înţeles că românii (electoratul din orice democraţie, în general) au nevoie de o telenovelă care să îi ţină cu sufletul la gură şi le-a oferit una. Sorin Oprescu face acum acelaşi lucru. Astăzi am văzut un episod din noua producţie, de această dată, marca Oprescu.

Actualul primar al Capitalei a declarat la Ion Cristoiu că „ia in considerare posibilitatea de a candida la preşedinţie”. Declaraţia îi garantează prima pagină a ziarelor pentru câteva zile. Vor urma reacţii ale politicienilor, analize peste analize. Candidatura lui Sorin Oprescu va deveni cel mai dezbătut subiect. Cu alte cuvinte, Sorin Oprescu va dicta agenda

Blog: Dan Andronic

Unii dintre analistii romani au sustinut ca valoarea corecta este de 400 de puncte, cu 97% mai mica decat maximul atins in octombrie 2007.

In ultimele luni, bursele din intreaga lume au crescut sustinut, DJIA castigand 36% comparativ cu minimele atinse la inceputul lunii martie. Dupa cum era si normal, acum este la moda sa fi optimist.

Gasiti pe blogul lui Khris doua mostre de optimism: in primul film, Charles Limonades, CIO la ValueWorks, ne spune de ce vom vedea DJIA la 12.000 de puncte in urmatoarele 6-12 luni si la 15.000 de puncte in urmatorii 2-3 ani, iar in al doilea film, Brian Wesbury, chief economist la First Trust Advisors declara ca pretul corect al actiunilor companiilor americane este cu mult mai mare fata de cel la care se tranzactioneaza acum.

Blog: Khris

Spre deosebire de rivalii sai, care vin cu foarte multe elemente de la generatiile anterioare, cea de a sasea generatie Astra beneficiaza de un design complet nou, cu linii sportive.

In Europa, gama de motorizari cuprinde atat benzina cat si diesel. Pe langa entry-level-ul de 1,4 litri aspirat natural si un derivat Insignia de 1,6 litri turbo si 180 CP, din gama pe benzina va mai face parte un propulsor de 1.4 litri, cu puteri cuprinse intre 120 si 140 CP, si 175-200 Nm. GM sustine ca motorul turbo de 1.4 litri este capabil de o economie de combustibil de pana la 8 procente, in comparatie cu cele aspirate natural, de 1.6 si 1.8 litri pe care acesta le va inlocui.

Din gama diesel fac parte: 1.3 litri, 1.7 litri si un turbocharged de 2.0 litri, alaturi de care Opel planuieste sa introduca in 2010 si un ecoFLEX cu emisii scazute de CO2.

In functie de piata, in Europa, noul Opel Astra in 5 usi va putea fi gasit incepand cu toamna acestui an. Acesta va fi urmat spre sfarsitul lui 2010, inceputul lui 2011 de versiunea GTC Coupe (trei usi), urmata de un sedan in patru portiere si un coupe-cabriolet cu acoperis retractabil.

Blog: AutoMOD.ro