Problema învăţămîntului românesc e învăţămîntul românesc, nu Traian Băsescu.

Cea mai mare parte a Apelului analizează şi denunţă mascarada din spatele aşa zisei Universităţi Spiru Haret. Cazul Univeristăţii Sapiru Haret e parte a enormei escrocherii care ţine loc de învăţămînt, în România. Semnatarii Apelului ştiu bine ce ştiu. În mare parte, e vorba exact de oamenii care ar fi trebuit să dea direcţia culturală şi academică a României. Această funcţie vitală a fost, pur şi simplu, sustrasă de o clică de învîrtiţi şi transformată în fabrică de bani. Educaţia e, peste tot în lume, produsul unei elite sau nu e deloc. În cazul nostru, nu e deloc. Procesul care a distrus învăţămîntul e procesul care a distrus toate formle de cultură instituţională şi viaţă publică în România. O reţea de impostori bine plasaţi în comunism a preluat, sub protecţie politică, instituţiile de stat sau a născocit, repede, un sector aparent privat. Justiţia a fost, de pildă, infiltrată de somităţile lumii comuniste care s-au baricadat, apoi, în numele şi în spatele normleor democratice garante ale independenţei justiţiei. Sectorul economic privat a fost „iniţiat” de profitori care mulg contracte cu statul, în timp ce vorbesc de „piaţa liberă” şi „concurenţă”. Învăţămîntul e, practic, noua Justiţie care e, la rîndul ei, fostul Capitalism românesc.

Învăţămîntul a fost infiltrat de impostorii vechiului regim, pe două căi. În sectorul de stat, mai ales în provincie, au apărut instituţii noi, după schema „Cătunul şi Universitatea”. Au mai rămas puţine localităţi electrificate care nu sînt şi Centre Universitare. Însă adevărata lovitură a venit odată cu plăsmuirea învăţămîntului privat, mai precis, odată cu fabricarea unei cooperative care cumpără protecţie politică şi face profit din vînzarea de diplome fără valoare. Mecanismul e simplu: diverşi Bondrea au obţinut,de la cunoştinţe plasate în aparatul de stat, aprobările necesare pentru înfiinţarea de Universităţi. Apoi, au recrutat studenţi, prpunîndu-le un tîrg atrăgător: nu daţi examen de admitere, nu daţi, la drept vorbind, nici un examen serios cîtă vreme sînteţi studenţi dar plătiţi taxe. Masa de studenţi a fost pusă la dormitat, în timp ce programa a luat-o razna, multilpicînd numărul cursurilor şi, fireşte, nevoia de „cadre” universitare. În spaţiul astfel creat, au fost poftiţi politicieni, magistraţi, oameni publici care au înţeles repede tîrgul: voi ne daţi bani, noi vă asigurăm protecţia politică. Recapitulînd, armate de studenţi au plătit taxele şi armate de profesori „strategici” au promovat armatele de studenţi. La sfîrşit, norodul studios s-a pomenit cu o diplomă. Profesori nuli, au furnizat o diplomă nulă care împinge spre un post plătit cu un salariu valid, într-o ţară invalidă. Schema poate fi redusă la formula: părinţii plătesc diplome iar Universitatea plăteşte o taxă de protecţie politică echvalentă cu salariul „profesorilor”.

Rezultatul e o masă de tineri a căror ignoranţă a fost perfect conservată. Ei vor asigura mediocritatea vieţii profesionale viitoare a României.

Blog: Traian Radu Ungureanu

L-am văzut pe Sorin Oprescu la Ion Cristoiu şi recunosc că mi-a plăcut. Mi-a amintit de Traian Băsescu în 2004, adică un politician sigur pe el, cu un mesaj clar (al lui Oprescu legat de candidatura sa ca independent de stânga împotriva unui preşedinte jucător, de care românii sunt dezamăgiţi).

Mai ţineţi minte retragerea teatrală a lui Theodor Stolojan şi lansarea candidaturii actualului preşedinte? Traian Băsescu a înţeles că românii (electoratul din orice democraţie, în general) au nevoie de o telenovelă care să îi ţină cu sufletul la gură şi le-a oferit una. Sorin Oprescu face acum acelaşi lucru. Astăzi am văzut un episod din noua producţie, de această dată, marca Oprescu.

Actualul primar al Capitalei a declarat la Ion Cristoiu că „ia in considerare posibilitatea de a candida la preşedinţie”. Declaraţia îi garantează prima pagină a ziarelor pentru câteva zile. Vor urma reacţii ale politicienilor, analize peste analize. Candidatura lui Sorin Oprescu va deveni cel mai dezbătut subiect. Cu alte cuvinte, Sorin Oprescu va dicta agenda

Blog: Dan Andronic

Cazul “Spiru Haret” putea sa fie unul extrem de simplu daca marii barbati politici ai tarii lasau o femeie sa-si duca pana la capat treaba inceputa si nu sareau s-o trimita metaforic la cratita, fie prin interventii televizate, fie prin sedinte de partid. Dar in capul politicienilor a incoltit imediat ideea ca miile de studenti nefericiti pentru ca li se anuleaza diplomele vor fi un electorat mult mai motivat sa iasa la vot decat restul populatiei, care e mai preocupata acum de salarii si locuri de munca decat de ce se intampla la “Spiru Haret”.

Daca noi, politicienii, de dragul unor voturi, le aratam oamenilor corecti ca legile, regulile si principiile nu conteaza, suntem principalii raspunzatori de distrugerea credibilitatii statului roman si a viitorului Romaniei.

Miron Mitrea

Cele 40 de procente care l-au scos victorios în alegeri în faţa coaliţiei socialiştilor conduşi de actualul premier Serghei Stanişev îi dau partidului de centru-dreapta Cetăţeni pentru Dezvoltare Europeană (GERB) toate şansele să-şi ungă în funcţie premierul care-i convine: Boiko Borisov, şeful formaţiunii şi un personaj “colorat” al politicii de la sud de Dunăre, popular pentru promisiunea că îi va trimite în spatele gratiilor pe şefii crimei organizate, înălbind astfel imaginea ţării balcanice, care rivalizează cu România la poziţia de oaie neagră a Uniunii Europene.

Borisov, care aşteaptă formarea unei coaliţii parlamentare care să-i asigure şefia guvernului, s-a făcut cunoscut ca primar al Sofiei. La o privire fugară, Borisov pare o combinaţie bulgărească între Sorin Oprescu şi Traian Băsescu.

Rapid la mânie, aspru în critici şi atât de slobod la gură încât pare adesea necioplit, bulgarul s-a afirmat prin atacuri dure la adresa ineficienţei guvernului şi a justiţiei. Ca primar însă, practica s-a dovedit mai problematică decât retorica. Cei patru ani ai săi ca edil al capitalei bulgare nu sunt evaluaţi strălucitor. La fel ca înainte, Sofia se confruntă cu problema gunoaielor, iar traficul este cel puţin la fel de infernal ca şi cel bucureştean.

Povestea viitorului prim-ministru începe însă cu mult înainte să fie ales primar. La cei 50 de ani ai săi, Borisov, tuns cazon şi asortând trabucurile la haina din piele italienească, a bifat o carieră de pompier, a continuat ca gardă de corp, a cunoscut succesul în afaceri, toate înainte de a urca în barca politicii.

Fiu al unui poliţist şi al unei profesoare, Borisov a devenit pompier, iar în 1990, după căderea comunismului, şi-a format propria firmă specializată în comerţul cu textile. N-a zăbovit mult între afacerişti şi, recomandat de centura neagră pe care o posedă, s-a transformat în bodyguard al fostului dictator Todor Jivkov după ce acesta a fost demis. În 1996, Borisov schimba angajatorul pe unul cel puţin la fel de celebru în Bulgaria: fostul rege Simeon, întors în ţară după 50 de ani de exil. În 2001, cum fostul rege a devenit premier al republicii, şi Borisov a avansat de la ochelarii fumurii de simplu bogyguard la tresele strălucitoare de general.

Chiar dacă Borisov s-a vândut electoratului ambalat în luptător împotriva corupţiei, până la a recăpăta pentru Bulgaria bunăvoinţa Bruxelles-ului mai e cale lungă.

Monica Iacob Ridzi este in atentia Alinei Gorghiu inca de cand s-a facut “rotatia cadrelor” la sefia Directiilor Judetene de Sport, dar recentul scandal cu cheltuirea banilor pe concertul de la Costinesti ofera destula “carne de tun” deputatei PNL. Recunoscand voalat “animozitatea fata de PDL”, Alina Gorghiu isi tine la curent cititorii blogului despre activitatile comisiei parlamentare, indemnandu-i inclusiv sa posteze intrebari care vor fi transmise Ministrului Tineretului si Sportului.

Concluzia o trage tot un cititor al blogului respectiv: “Aceasta comisie este o mica batalie din razboiul politic dintre PNL, PSD si PDL.”