Oarecum asemănători în mentalitate cu românii, de la căderea comunismului, bulgarii au tot aşteptat un salvator care să-i scape din ghearele corupţiei endemice, ale nepotismului şi corporatismului care au pus stăpânire pe Bulgaria. Votul de duminică ar putea să le fi adus un personaj care să se muleze pe aşteptări, cel puţin cele legate de imaginea salvatorului.

Cele 40 de procente care l-au scos victorios în alegeri în faţa coaliţiei socialiştilor conduşi de actualul premier Serghei Stanişev îi dau partidului de centru-dreapta Cetăţeni pentru Dezvoltare Europeană (GERB) toate şansele să-şi ungă în funcţie premierul care-i convine: Boiko Borisov, şeful formaţiunii şi un personaj “colorat” al politicii de la sud de Dunăre, popular pentru promisiunea că îi va trimite în spatele gratiilor pe şefii crimei organizate, înălbind astfel imaginea ţării balcanice, care rivalizează cu România la poziţia de oaie neagră a Uniunii Europene.

Borisov, care aşteaptă formarea unei coaliţii parlamentare care să-i asigure şefia guvernului, s-a făcut cunoscut ca primar al Sofiei. La o privire fugară, Borisov pare o combinaţie bulgărească între Sorin Oprescu şi Traian Băsescu.

Rapid la mânie, aspru în critici şi atât de slobod la gură încât pare adesea necioplit, bulgarul s-a afirmat prin atacuri dure la adresa ineficienţei guvernului şi a justiţiei. Ca primar însă, practica s-a dovedit mai problematică decât retorica. Cei patru ani ai săi ca edil al capitalei bulgare nu sunt evaluaţi strălucitor. La fel ca înainte, Sofia se confruntă cu problema gunoaielor, iar traficul este cel puţin la fel de infernal ca şi cel bucureştean.

Povestea viitorului prim-ministru începe însă cu mult înainte să fie ales primar. La cei 50 de ani ai săi, Borisov, tuns cazon şi asortând trabucurile la haina din piele italienească, a bifat o carieră de pompier, a continuat ca gardă de corp, a cunoscut succesul în afaceri, toate înainte de a urca în barca politicii.

Fiu al unui poliţist şi al unei profesoare, Borisov a devenit pompier, iar în 1990, după căderea comunismului, şi-a format propria firmă specializată în comerţul cu textile. N-a zăbovit mult între afacerişti şi, recomandat de centura neagră pe care o posedă, s-a transformat în bodyguard al fostului dictator Todor Jivkov după ce acesta a fost demis. În 1996, Borisov schimba angajatorul pe unul cel puţin la fel de celebru în Bulgaria: fostul rege Simeon, întors în ţară după 50 de ani de exil. În 2001, cum fostul rege a devenit premier al republicii, şi Borisov a avansat de la ochelarii fumurii de simplu bogyguard la tresele strălucitoare de general.

Chiar dacă Borisov s-a vândut electoratului ambalat în luptător împotriva corupţiei, până la a recăpăta pentru Bulgaria bunăvoinţa Bruxelles-ului mai e cale lungă.