În perioada 17-19 iulie 2009, a avut loc la Palatul Copiilor din Bucureşti, primul târg intitulat “Prima casă”, sintagmă care pare a fi devenit un brand ce va fi exploatat încă multă vreme de-acum încolo.

Intenţia organizatorilor a fost să prezinte publicului locuinţe noi, în stadiu de execuţie sau chiar în stadiul de proiect, care să se încadreze în prevederile programului “Prima casă”. Târgul a reunit oferte dintre cele mai diverse, nu toate încadrându-se în preţul maxim al programului amintit, 60.000 €. Desigur, legislaţia permite accesul la program pentru imobile cu orice preţ, dar diferenţa de la 60.000 € până la preţul imobilului, în cazul în care acesta este mai mare, intrând în avansul pe care trebuie să-l plătească cumpărătorul. Totuşi, ţinta declarată a programului este de a se adresa celor care nu au bani de avans, deci celor care pot să-şi cumpere maximum o locuinţă de 60.000 €.

Preţurile ofertelor prezentate la târg: garsonierele 26.000-83.000 €, apartamentele de 2 camere 44.000-105.000, apartamentele 62.000-132.000 €. Bilanţul: din 9.000 oferte prezentate, s-au încheiat 220 antecontracte, adică 2,44% dintre oferte şi 1,47% dintre cei circa 15.000 vizitatori.

Dacă este să încercăm să dăm un diagnostic al momentului pe piaţa imobiliară românească, vom constata că cel mai potrivit cuvânt este “aşteptare”. Cum preţurile au scăzut cu circa 50% de la începutul crizei, românii par a crede că acest ritm de scădere va fi etern. Nu va fi. Numai că această aşteptare dă semnalul lipsei de tranzacţii de pe piaţă. Mulţi dintre cei care se aşteaptă la chilipiruri se vor trezi prea târziu.

Sursa: Ion Radu Zilisteanu